Dimensiunea blockului este o problemă spinoasă. Programatorii și oamenii de afaceri au propus diferite dimensiuni, fără să clarifice în totalitate impactul economic. Hai să punem calul înaintea căruței discutând prima dată efectele economice ale unor blockuri mai mari sau mai mici. Apoi, bitcoinerii pot să aleagă soluțiile tehnice potrivite.
Prețul bitcoin ca variabilă a proviziilor
Monedele își iau valoarea din provizii. De fiecare dată când cineva cheltuie moneda, pune mai mult preț pe a avea un bun sau un serviciu decât pe moneda în sine. Atunci când oamenii pun la ciorap acea monedă, pun mai mult preț pe a deține moneda decât pe a avea un bun sau un serviciu, sau altă monedă la schimb. Ar putea să o schimbe dar preferă să nu o facă, așadar manifestă valoarea monedei comparată cu toate celelalte bunuri, servicii și monede alternative.
Toate beneficiile unei monede se manifestă în raport cu felul în care este sau nu economisită. Dacă un jeton, o valoare, nu poate fi transferat către alții, oamenii nici măcar nu îl vor accepta. Dacă poate fi multiplicat ușor, oamenii nu îl vor economisi. Dacă este perisabil, nu îl vor păstra mjultă vreme. Dar dacă bifează toate căsuțele, poate fi transferat, se înmulțește greu și nu este perisabil, lumea va pune mai mult preț pe acel bun și va încerca să îl păstreze cât mai multă vreme.
Securitatea este de căpătâi
Comisioanele de tranzacție reduc
valoarea unei monede printr-o fracțiune, dar lipsa securității îi poate
reduce valoarea complet. Așadar, variabila critică a depozitelor bitcoin
este securitatea, care depinde de puterea de hash a rețelei. Cu cât mai
multă putere de hash, cu atât mai mulți oameni au încredere în rețea și
cu atât mai mulți sunt dispuși să pună de-o parte moneda pe perioade
lungi în loc să o cheltuiască, astfel crescându-i valoarea în raport cu
alte bunuri și monede.
Securitatea criptomonedei cere o
cheltuială permanentă de electricitate, componente, mentenanță și
comisioane. Aceste costuri sunt acoperite de recompensele blockului, dar
acestea vor deveni irelevante. Minerii trebuie în cele din urmă să se
bazeze pe comisioanele de tranzacționare pentru desfășurarea
operațiunilor. Suma comisioanelor colectate corespunde cu securitatea
care poate fi oferită.
Competiții și carteluri
Toată lumea poate să mineze bitcoini,
așadar nu va exista niciodată un monopol al minerilor. Sensul original
al monopolului este un act al guvernului care împiedică anumiți oameni
să intre într-o anumită afacere. Atâta timp când nu intervine vreun
guvern, există competiție în minarea bitcoin.
Imaginați-vă un cartel de mineri, în
care minerii cad de acord să proceseze tranzacțiidoar cu comisioane
peste x. Atâta timp cât este un singur miner în afara cartelului
comisioanele propriu-zise vor fi sub x. De ce? Pentru că minerul din
afară va include câte tranzacții plătite se poate în fiecare block pe
care reușește să-l câștige. În aceeași măsură, acest miner ar fi mai
profitabil decât minerii din cartel, deoarece nu lasă bani pe masă.
Puterea lui de minare
ar crește față de cartel, reducându-le profiturile, moment în care
cartelul nu mai are nici un sens. În realitate, simpla amenințare a unei
competiții externe previne existența cartelurilor.
Competiția înseamnă că niciun miner nu
exclude plata tranzacțiilor dacă este loc pentru ei. Să faci asta ar
însemna doar că cei de la concurență se îmbogățesc. Utilizatorii știu
asta, și din moment ce nimeni nu vrea să plătească mai mult pentru
același bun, comisioanele de tranzacție scad. Dar cât de mult?
Dimensiunea blockului nelimitată
În cazul unui număr de tranzacții
nelimitat, adică în aproape toate cazurile spațiul tranzacțiilor
depășește cererea, comisioanele de tranzacție tind către un satoshi.
Din nou, un miner intră în concurență cu
toți ceilalți mineri și își face singur rău lăsând tranzacțiile pe masă
pentru următorul miner, indiferent cât de mic.
Așadar, fiecare
tranzacție plătită este inclusă imediat. Ca și înainte, utilizatorii
observă că, din moment ce nimănui nu îi place să plătească mai mult
decât ceilalți, toată lumea va începe să plătească din ce în ce mai
puțin, până când se ajunge la prețul minim de un satoshi.
Chiar și
atunci, nici un miner nu va exclude acel comision de un satoshi, din
moment ce acest lucru ar crește doar profitul câștigătorului următorului
block. Cu toate acestea, astfel de comisioane foarte mici ar
restricționa dimesniunea per total a operațiunilor de minare, în special
comparativ cu valoarea pe care o protejează.
Cei mai mulți oameni înțeleg că
securitatea costă, într-un fel sau altul. În același timp, nimeni nu
vrea să plătească mai mult decât rata pe piață. Utilizatorii își vor
face griji în legătură cu câtă securitate poate fi cumpărată cu
comisioane de un satoshi, vor concluziona că nu prea multă și nu vor mai
pune de-o parte bitcoini.
Dimensiunea limitată a blockului
Limitând dimensiunea blockului la y
tranzacții pentru fiecare pas, oamenii care vor să tranzacționeze într-o
anumită perioadă de timp ar trebui să câștige licitația.
Cu cât mai
mult e restricționat numărul de tranzacții, cu atât mai mare va fi
competiția utilizatorilor să își includă tranzacțiile, cu atât vor
crește mai mult comisioanele colectate de comunitatea de minare, cu atât
va crește puterea de hash și securitatea.
Astăzi, comisionul este de
6000 de satoshi, magnitudine mai mare decât minimul pe blockurile
nelimitate, și cu toate astea utilizatorii nu fug, așa cum se vede în
prețul pieței și în profituri.
Evident, mai este încă o limită. Dacă
tranzacțiile devin prea costisitoare, oamenii ar putea să aleagă alte
monede cu securitate și comisioane mai mici. Așadar care este limita
potrivită de tranzacționare?
Dimensiunea ”corectă”
Evident, mai există o limită. Dacă
tranzacțiile devin prea costisitoare, oamenii ar putea să aleagă alte
monede cu securitate și comisioane mai mici. Așadar care este limita
potrivită de tranzacționare?
Utilizatorii nemulțumiți pot foarte ușor
să vândă și să folosească altă monedă.
Minerii de bitcoin, pe de altă
parte, sunt cei care poartă pe umeri cel mai mare risc, din cauza
investiției mari, ne-convertibile, pe care o plătesc în avans. Ei au cel
mai mult de pierdut, deci ei trebuie să regleze balanța între
securitate și costurile de tranzacție, pentru a păstra profitul maxim în
bitcoin.
Găsirea dimensiunii potrivite este o
chestiune de teste și erori, așadar creșterea de la dimensiunea curentă
va fi incrementală. Minerii știu că dimensiunea este numai bună când
profiturile sunt stabile sau cresc și proastă când profiturile lor scad.
Este o cale îngustă.
Ar trebui să fie clar de ce au refuzat
minerii propunerile de blockuri mari și de ce propunerile cu număr de
tranzacție care crește automat sunt ca un blestem pentru ei.
Minerii se
țin după echipa Core pentru că a promis să publice codul cu număr mic de
tranzacții limitat de bifurcația fermă. Creșterea limitei prin
bifucații ferme cere consens mai larg asupra minării, adică exact cum ar
trebui să fie, din moment ce minerii au cel mai mult de pierdut.
E grozav dacă implementăm comisioanele.
CU cât mai devreme se obișnuiesc oamenii cu comisioanele, cu atât mai
repede se descoperă limita perfectă de tranzacționare. Utilizatorii care
pun preț pe securitate vor fi liniștiți de comisioane.
Cei care cred că
alte monede aduc securitate similară sau mai bună la costuri mai mici
ar trebui să le testeze și să vadă dacă și alții sunt de acord. Prețul
bitcoin va semnala această preferință minerilor și pot să ajusteze
dimensiunea și tehnologia dacă e nevoie.
Sugestia mea este ca minerii bitcoin să
compileze și să publice diverse ranguri de securitate pentru cele mai
mari criptomonede pentru a prinde de toartă singura amenințare reală cu
care se confruntă în ceea ce privește competiția monedelor.
Sursa – Arne Wolframm via CoinTelegraph
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu